M-a trezit un telefon. Îmi beau cafeaua dintr-o cană pe care o foloseam la birou, acum vreo șapte ani, în Georgetown, Washington DC, și care continuă să îmi trezească amintiri plăcute.
E o zi glorioasă afară, scriu eu, traducîndu-mi șuvoiul interior (interior stream) din engleză. Hai să încerc să îmi clarific loialitățile.
Scriu aici pentru prietenii români din lume, aceia care mai au timp și chef să citească despre mine. În Franța aproape că nu mi-am făcut prieteni de vîrsta mea, nu m-a interesat și nu s-a întîmplat să cunosc oameni simpatici, cu interese asemănătoare. Da, am devenit foarte pretențioasă cu prietenii, nu mai practic stilul generos de altădată, am învățat pe parcurs cît de prețioase sunt timpul și emoțiile mele. Iar cu amicii din America am pierdut contactul din pricina distanței, nu ar avea rost să reînnoiesc cu ei printr-un blog din care nu ar înțelege mare lucru, pentru că presimt că perspectiva mea europeană va fi prevalentă.
Dar ce fel de european sunt eu, dacă primele știri la care alerg sunt din The New York Times, apoi din The Washington Post? Pe vremuri tulburi ca acestea, fie CNN, fie CNBC sunt tot timpul în ambianța sonoră, chiar dacă nu privesc și imaginile. La posturile de informații franceze nu mă uit decît accidental și cu un ochi hipercritic, care mi-a rămas ”aprins” astfel de pe vremea declanșării războiului din Irak și a revoltelor ”tinerilor”. Dan se mai uită uneori… Suntem abonați la CanalSat, dar rareori privim live canale franțuzești, mai nou preferăm să înregistram pe hard disk, ideal în HD, filmele și documentarele care ne interesează și le urmărim cînd avem chef, sărind peste reclame. Ziare locale nu servim, inutil de adăugat. Primim doar Time acasă.
Din cînd în cînd dau un browse pe Hotnews, să văd cum se reflectă știrile și în România. Dar nu citesc știrile politice românești, a fost o vreme cînd mă prinseseră, imediat după alegerile de acum patru ani, și iarăși în timpul răsturnării președintelui. De atunci, pauză. Cînd găsesc știri culturale interesante, parcurg textul. Oricum, mă deranjează noul Hotnews, preferam simpla revistă a presei de altădată, mixul de articole scrise de jurnaliști în training și alți prieteni ai site-ului nu mă branșează, dar prezintă avantajul imparțialității.
Am instalat DigiTV într-un dormitor, dar anul acesta eu nu i-am dat deloc drumul. A fost util, totuși, l-au folosit oaspeții din România pe care i-am avut, vreo cinci zile. Televizorul respectiv are diagonala de 82, se vede OK, însă calitatea emisiei nu mi-a permis să instalez decodorul Digi în living, poate atunci l-aș fi folosit mai des… La o diagonală de 165, imaginea se descompune de tot și nu merită efortul. În plus, acel fel de televiziune ma agasează. Nu am eu suficient respect pentru stilul francez de a pune lucruri pe sticlă, dar pentru acela strident și prea puțin profesionist practicat de români.
Deși mi s-a întîmplat să îi prefer francezilor, îmi aduc aminte, pe vremea cînd erau revolte la Paris, cînd ardeau ăștia mașini într-una și la ei la televiziuni nici nu prea se pomenea subiectul. Atunci a fost super Sanda Nicola, de la Realitatea TV, sprijinită și de Jurnalul. Dar de cîte ori ai ocazia să vezi românii comentînd direct și de la fața locului evenimente externe, în care nu îi poți suspecta de parti pris-uri?
Online, ma uit și la Jurnalul, evitînd anumiți editorialiști (Stan, Cristoiu, etc.) Are o amprentă distinctă, are conținut. În plus, am și prieteni acolo. Dar am amici/cunoscuți și la alte publicații, fără ca asta sa mă determine să le parcurg.
Trist, atîtea publicații și canale de televiziune în România, și totuși atît de puțin conținut original care să își merite timpul, mai ales cînd ai alte opțiuni!..
Cînd privesc/citesc știrile românești, ca și pe acelea din Franța, o fac în diagonală, ca să remarc diferențe de perspectivă și mă interesează mai mult selecția lor și felul în care sunt editate — deci e mai mult o metaprivire. Cum ar veni, trăiesc și îmi iau informațiile despre lume la intersecția culturilor, le judec comparativ și îmi mențin o oarecare distanță, privilegiind net Statele Unite, rațional și afectiv, dar păstrînd un atașament considerabil față de România. Fără să idealizez. Iar Franța, hmm. Mă lasă rece, deși îi admit virtuți și profit cu încîntare de stilul de viață pe care îl oferă – inutil de adăugat, superior în multe privințe și Americii, și României. E o țară ideal de locuit ignorînd-o politicos și admirativ, ca și ea pe tine.
Vreau acum să scriu în românește și ficțiune, pentru că simt că acolo e nevoie să fiu auzită, mai mult decît în State, și cu siguranță mai mult decît aici, în Franța. De gîndit, gîndesc combinat mai nou, nu doar în engleză cum mi s-a întîmplat vreme de mai mulți ani. Mă rog, atît cît gîndesc…